Biblia – Cateva citate care nu se citesc in biserica (IV)

2 Imparaţi 23-24: probabil cea mai stupidă şi grotească scenă din toată biblia – când Dumnezeu trimite 2 urşi să omoare 42 de copii pentru că ei l-au luat peste picior pe un credincios spân

De acolo s-a suit la Betel. Şi pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate, şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: “Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!”

El s-a întors să-i privească, şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure, şi au sfâşiat patruzeci şi doi din aceşti copii.

Estera 1 10-22: Cum a ajuns bărbatul dpdv legal şef în casă

A şaptea zi, pe când inima împăratului era veselă de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona Bigta, Abagta, Zetar şi Carcas, cei şapte fameni care slujeau înaintea împăratului Ahaşveroş,
să aducă în faţa lui pe împărăteasa Vasti, cu cununa împărătească, pentru ca să arate frumuseţea ei popoarelor şi mai marilor săi, căci era frumoasă la chip.
Dar împărăteasa Vasti n-a vrut să vină, când a primit prin fameni porunca împăratului. Şi împăratul s-a supărat foarte tare, s-a aprins de mânie.
Atunci împăratul a vorbit cu înţelepţii care cunoşteau obiceiurile vremii. Căci aşa se puneau la cale treburile împăratului: înaintea tuturor celor ce cunoşteau legile şi dreptul.
Avea lângă el pe Carşena, pe Şetar, pe Admata, pe Tarsis, pe Meres, pe Marsena, pe Memucan, şapte domnitori ai Persiei şi Mediei, care vedeau faţa împăratului şi care aveau locul întâi în împărăţie.
“Ce trebuie”, a zis el, “să se facă împărătesei Vasti, după lege, pentru că n-a împlinit ce i-a poruncit împăratul Ahaşveroş prin fameni?”
Memucan a răspuns înaintea împăratului şi domnitorilor: “Nu numai faţă de împărat s-a purtat rău împărăteasa Vasti; ci şi faţă de toţi domnitorii şi toate popoarele care sunt în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş.
Căci fapta împărătesei va ajunge la cunoştinţa tuturor femeilor, şi le va face să-şi nesocotească bărbaţii. Ele vor zice: ,Împăratul Ahaşveroş a poruncit să i se aducă înainte împărăteasa Vasti, şi ea nu s-a dus.’
Şi în ziua aceasta crăiesele Persiei şi Mediei, care vor afla de fapta împărătesei, vor vorbi tot aşa tuturor căpeteniilor împăratului: de aici va veni mult dispreţ şi mânie.
Dacă împăratul găseşte cu cale, să se dea poruncă din partea lui şi să se scrie în legile Perşilor şi Mezilor, cu arătare că nu trebuie să se calce, o poruncă împărătească, după care Vasti să nu se mai arate înaintea împăratului Ahaşveroş. Iar împăratul să dea vrednicia de împărăteasă alteia, mai bună decât ea.
Porunca împăratului se va vesti astfel în toată împărăţia lui, – căci este mare – şi toate femeile vor da cinste bărbaţilor lor, de la mare până la mic.”
Părerea aceasta a fost primită de împărat şi de domnitori, şi împăratul a lucrat după cuvântul lui Memucan.
A trimis scrisori tuturor ţinuturilor din împărăţia lui, fiecărui ţinut după scrierea lui, şi fiecărui popor după limba lui; ele spuneau că orice bărbat trebuie să fie stăpân în casa lui, şi că va vorbi limba poporului său.

Estera 4 1-3 Din obiceiul cu sacul şi cenuşa

Mardoheu, aflând tot ce se petrecea, şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat cu un sac şi s-a presărat cu cenuşă. Apoi s-a dus în mijlocul cetăţii, scoţând cu putere strigăte amare,
şi a mers până la poarta împăratului, a cărei intrare era oprită oricui era îmbrăcat cu un sac.
În fiecare ţinut unde ajungea porunca împăratului şi hotărârea lui, a fost o mare jale printre Iudei; posteau, plângeau şi se boceau, şi mulţi se culcau în sac şi cenuşă.

Iov 1 13-21 Când Iov binecuvântează numele Domnului pentru că a rămas fără animale, slujitori şi cei 10 copii.

Într-o zi, pe când fiii şi fiicele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întâi-născut,
a venit la Iov un sol, care a zis: “Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei.
Şi s-au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”
Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: “Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”
Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: “Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”
Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: “Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi-născut.
Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.”
Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua, şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat,
şi a zis: “Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, – binecuvântat fie Numele Domnului!”

Iov 3 1-25 Probabil cea mai frumos (dpdv literar) scrisă parte din Biblie. Pe bune.
După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
A luat cuvântul şi a zis:
“Blestemată să fie ziua în care m-am născut,
Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!
Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul;
să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte,
cu domnitorii care aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.
Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!
Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;
cel mai mic şi cel mare sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăpânul său.
Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă, şi viaţă celor amărâţi la suflet,
care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară,
care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul? –
Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?
Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.
De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”

Iov 10 1-22 Continuare
M-am dezgustat de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osândi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?
Zilele Tale sunt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,
ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,
când ştii bine că nu sunt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Şi Tu să mă nimiceşti!
Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?
Nu m-ai muls ca laptele?
M-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine;
mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gând:
că, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,
Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mânia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt!
Nu sunt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece de la mine, şi să răsuflu puţin,
înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
în ţara întunericului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adânci, unde domneşte umbra morţii şi neorânduiala, şi unde lumina este ca întunericul!”

Eclesiastul  1 14-18 Despre goana după vânt
Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!
Ce este strâmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
Am zis în mine însumi: “Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.
Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.

Isaia 7 10 – 8 3 Iisus trebuia să se numească Emanuel sau poate e vorba de alt copil născut din mamă fecioară
Domnul a vorbit din nou lui Ahaz, şi i-a zis:
“Cere un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.”
Ahaz a răspuns. “Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.”
Isaia a zis atunci: “Ascultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu?
De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).
El va mânca smântână şi miere, până va şti să lepede răul şi să aleagă binele.
Dar înainte ca să ştie copilul să lepede răul, şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi împăraţi te temi tu, va fi pustiită.”
“Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău, zile cum n-au mai fost niciodată, din ziua când s-a despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei).
În ziua aceea, Domnul va şuiera muştelor, de la capătul râurilor Egiptului, şi albinelor din ţara Asiriei;
ele vor veni, şi se vor aşeza toate în vâlcelele pustii, şi în crăpăturile stâncilor, pe toate stufişurile, şi pe toate imaşurile.
În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Râu, şi anume cu împăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba.
În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi,
şi vor da un aşa belşug de lapte încât vor mânca smântână; căci cu smântână şi cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor rămâne în ţară.
În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor:
vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decât mărăcini şi spini.
Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum, nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor în ei, şi le vor bătători oile.Domnul mi-a zis: “Ia o tablă mare, şi scrie pe ea, aşa ca să se înţeleagă: ,Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii.”
Am luat cu mine nişte martori vrednici de credinţă: pe preotul Urie, şi pe Zaharia, fiul lui Berechia.
M-am apropiat de proorociţă. Ea a zămislit, şi a născut un fiu. Apoi Domnul mi-a zis: “Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz.” (Grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii.)

Ezechiel 16 1-42 Cum Dumnezeu a iubit poporul israelit ca pe o fată frumoasă când, de fapt, ea era o curvă jegoasă iar acum e dezamăgit
Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
“Fiul omului, arată Ierusalimului urâciunile lui!
Şi spune-i: “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, către cetatea Ierusalimului: “Prin obârşia şi naşterea ta eşti din ţara Canaaniţilor; tatăl tău era Amorit, şi mama ta Hetită.
La naştere, în ziua când te-ai născut, buricul nu ţi s-a tăiat, n-ai fost scăldată în apă, ca să fii curăţită, nici n-ai fost frecată cu sare, şi nici n-ai fost înfăşată în scutece.
Ochiul nimănui nu s-a îndurat de tine, ca să-ţi facă măcar unul din aceste lucruri, din milă pentru tine; ci ai fost aruncată pe câmp, aşa de scârbă le era de tine, în ziua naşterii tale.
Atunci Eu am trecut pe lângă tine, te-am văzut tăvălită în sângele tău, şi am zis: “Trăieşte chiar şi în sângele tău!” Da, ţi-am zis: “Trăieşte chiar şi în sângele tău!”
Te-am înmulţit cu zecile de mii” ca iarba de pe câmp. Şi ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumuseţe desăvârşită; ţi s-au rotunjit ţâţele, ţi-a crescut părul. Dar erai tot goală, goală de tot.
Când am trecut Eu pe lângă tine, M-am uitat la tine, şi iată că îţi venise vremea, vremea dragostelor. Atunci am întins peste tine poala hainei Mele, ţi-am acoperit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, am făcut legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea!
Te-am scăldat în apă, te-am spălat de sângele de pe tine, şi te-am uns cu untdelemn.
Ţi-am dat haine cusute cu fir, şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in subţire, şi te-am îmbrăcat în mătase.
Te-am împodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări la mână, şi o salbă la gât;
ţi-am pus o verigă în nas, cercei în urechi, şi o cunună minunată pe cap.
Astfel, ai fost împodobită cu aur şi cu argint, şi ai fost îmbrăcată cu in subţire, cu mătase şi cusături cu fir. Ai mâncat floarea făinii, miere şi untdelemn. Erai de o frumuseţe desăvârşită, ba ajunsesei chiar împărăteasă.
Ţi s-a dus vestea printre neamuri, pentru frumuseţea ta; căci era desăvârşită de tot, datorită strălucirii cu care te împodobisem, zice Domnul, Dumnezeu.”
“Dar te-ai încrezut în frumuseţea ta, şi ai curvit, la adăpostul numelui tău celui mare; ţi-ai revărsat curviile înaintea tuturor trecătorilor, şi te-ai dat lor.
Ai luat şi din hainele tale, ţi-ai făcut înălţimi pe care le-ai împodobit cu toate culorile, şi ai curvit pe ele: aşa cum nu s-a întâmplat şi nici nu se va mai întâmpla vreodată.
Ţi-ai luat până şi minunatele tale podoabe de aur şi de argint, pe care ţi le dădusem, şi ţi-ai făcut nişte chipuri de bărbaţi, cu care ai curvit.
Ţi-ai luat şi hainele cusute la gherghef, le-ai îmbrăcat cu ele şi ai adus acestor chipuri untdelemnul Meu şi tămâia Mea.
Pâinea pe care ţi-o dădusem, floarea făinii, untdelemnul şi mierea, cu care te hrăneam, le-ai adus înaintea lor, ca nişte tămâie cu un miros plăcut. Iată ce s-a întâmplat, zice Domnul Dumnezeu!”
“Apoi ţi-ai luat fiii şi fiicele, pe care Mi-i născusei, şi i-ai jertfit lor, ca să le slujească de mâncare. Nu erau oare de ajuns curviile tale,
de Mi-ai mai junghiat fiii, şi i-ai dat, trecându-i prin foc în cinstea lor?
Şi în mijlocul tuturor urâciunilor şi curviilor tale, nu ţi-ai adus aminte de vremea tinereţii tale, când erai goală, goală de tot, şi te zbăteai în sângele tău!
După toate aceste răutăţi ale tale, – (vai, vai de tine! zice Domnul Dumnezeu); –
ţi-ai zidit case de curvie, ţi-ai făcut înălţimi în toate pieţele.
La toate colţurile uliţelor ţi-ai făcut înălţimi, ţi-ai necinstit frumuseţea, ţi-ai desfăcut picioarele înaintea tuturor trecătorilor, ai făcut tot mai multe curvii.
Ai curvit cu Egiptenii, vecinii tăi, cu trupul plin de vlagă, şi ţi-ai înmulţit curviile, ca să Mă mânii.
Dar iată că Mi-am întins mâna împotriva ta, am micşorat partea de întreţinere pe care ţi-o rânduisem, te-am lăsat în voia vrăjmaşelor tale, fiicele Filistenilor, care au roşit de purtarea ta nelegiuită.
Apoi ai curvit cu Asirienii, pentru că erai fără saţ; ai curvit cu ei, şi tot nu te-ai săturat.
Ţi-ai înmulţit curviile cu ţara Canaanului şi până în Haldea, dar nici acolo nu te-ai săturat.
Ce slăbiciune de inimă ai avut, zice Domnul, Dumnezeu, de ai făcut toate aceste lucruri, care sunt fapta unei ibovnice dedate la curvie,
zidindu-ţi case de curvie la toate colţurile uliţelor, şi făcându-ţi înălţimi în toate pieţele; n-ai fost nici măcar ca o curvă care-şi cere plata.
Ai fost femeia prea curvă, care primeşte pe străini în locul bărbatului ei!
Tuturor curvelor li se plăteşte o plată; dar tu ai dat daruri tuturor ibovnicilor tăi, i-ai câştigat prin daruri, ca să-i tragi la tine din toate părţile şi să curveşti cu ei.
Ai fost cu totul altfel decât celelalte curve, întrucât nimeni nu umbla după tine, ci tu plăteai celor ce veneau la tine, în loc ca tu să fii plătită de ei. De aceea ai fost cu totul altfel decât altele.”
“De aceea, ascultă, curvo, Cuvântul Domnului!
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Pentru că ţi-ai risipit banii în felul acesta, şi ţi-ai descoperit goliciunea în curviile tale cu ibovnicii tăi şi cu toţi idolii tăi urâcioşi, şi din pricina sângelui copiilor tăi, pe care li i-ai dat,
de aceea, iată, voi strânge pe toţi ibovnicii cu care te dezmierdai, pe toţi aceia pe care i-ai iubit şi pe toţi aceia pe care i-ai urât, da, îi voi strânge împotriva ta din toate părţile, îţi voi dezveli goliciunea înaintea lor, şi îţi vor vedea toată goliciunea.
Te voi judeca aşa cum se judecă femeile prea curve şi ucigătoare de copii, şi voi face din tine o jertfă sângeroasă a urgiei şi geloziei.
Te voi da în mâinile lor; îţi vor surpa casele de curvie, şi îţi vor nimici înălţimile; te vor dezbrăca de hainele tale, îţi vor lua toată podoaba de pietre scumpe, şi te vor lăsa goală, goală de tot.
Vor aduce gloata împotriva ta, te vor ucide cu pietre şi te vor străpunge cu lovituri de sabie.
Îţi vor arde casele cu foc, şi se vor răzbuna pe tine, înaintea unei mulţimi de femei. Voi face să înceteze astfel curvia ta, şi nu vei mai da plată de curvă.
Îmi voi potoli mânia împotriva ta, şi nu voi mai fi gelos pe tine; Mă voi linişti, nu voi mai fi supărat.

Daniel 6 10 Daniel a incercat obiceiuri musulmane însă a fost mai leneş – se ruga doar de 3 ori pe zi
Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.

Biblia – Cateva citate care nu se citesc in biserica (III)

Numeri 22:20-22 Când Dumnezeu l-a trimis pe Balaam apoi a uitat că l-a trimis si s-a supărat că de ce s-a dus.
Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii, şi i-a zis: “Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te, şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţi voi spune.”
Balaam s-a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă, şi a plecat cu căpeteniile lui Moab.
Dumnezeu S-a aprins de mânie, pentru că plecase. Şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum, ca să i se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, şi cei doi slujitori ai lui erau cu el.

Numeri 31:8 Cand Dumnezeu uită de omul lui, Balaam, şi el e omorât ca oricare altul de către israeliţi
Împreună cu toţi ceilalţi, au omorât şi pe împăraţii Madianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, cei cinci împăraţi ai Madianului; au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor

Numeri 25:6-9 Nu e bine să te încurci cu alte neamuri
Şi iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit şi a adus la fraţii lui pe o Madianită, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe când plângeau la uşa cortului întâlnirii.
La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a sculat din mijlocul adunării, şi a luat o suliţă în mână.
S-a luat după omul acela din Israel până în cortul lui, i-a străpuns prin pântece pe amândoi: atât pe bărbatul acela din Israel, cât şi pe femeia aceea. Şi a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel.
Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de urgia aceea.

Numeri 31:14-18 Moise pare a fi un psihopat insetat de sânge, sau poate aşa era normalitatea atunci.
Şi Moise s-a mâniat pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile peste o mie şi pe căpeteniile peste o sută, care se întorceau de la război.
El le-a zis: “Cum? Aţi lăsat cu viaţă pe toate femeile?
Iată, ele sunt acelea care, după cuvântul lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor; şi atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului.
Acum, dar, omorâţi pe orice prunc de parte bărbătească, şi omorâţi pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcându-se cu el;
dar lăsaţi cu viaţă pentru voi toţi pruncii de parte femeiască şi pe toate fetele care n-au cunoscut împreunarea cu un bărbat.
Numeri 31:32-35
Prada de război, rămasă din jaful celor ce făcuseră parte din oaste, era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi,
şaptezeci şi două de mii de boi,
şaizeci şi una de mii de măgari,
şi treizeci şi două de mii de suflete, adică femei care nu cunoscuseră împreunarea cu un bărbat.

Iosua 6:20-21 Fără milă.
Poporul a scos strigăte, şi preoţii au sunat din trâmbiţe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiţei, a strigat tare, şi zidul s-a prăbuşit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate,
şi au nimicit-o cu desăvârşire, trecând prin ascuţişul sabiei tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, până la boi, oi şi măgari.

Iosua 8:24-25 Fără milă.
După ce a isprăvit Israel de ucis pe toţi locuitorii din Ai, în câmp şi în pustie, unde îi urmăriseră ei, şi după ce toţi au fost trecuţi în totul prin ascuţişul sabiei, tot Israelul s-a întors la Ai şi a trecut cetatea prin ascuţişul sabiei.
În totul au fost douăsprezece mii de inşi ucişi în ziua aceea, bărbaţi şi femei, toţi oameni din Ai.

Iosua 11:19-20 Intriga.
N-a rămas nici o cetate, care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, afară de Heviţi, care locuiau în Gabaon; pe toate le-au luat prin luptă.
Căci Domnul a îngăduit ca popoarele acelea să-şi împietrească inima şi să lupte împotriva lui Israel, pentru ca Israel să le nimicească cu desăvârşire, fără să aibă milă de ele, şi să le nimicească, după cum poruncise lui Moise Domnul.

Judecatorii 12:5-6 Alte exemple demne de urmat.
Galaadiţii au pus mâna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Şi când unul din fugarii lui Efraim, zicea: “Lasă-mă să trec!” bărbaţii Galaadului îl întrebau: “Eşti Efraimit?” Dacă răspundea: “Nu”,
atunci îi ziceau: “Ei bine, zi Şibolet.” Şi el zicea: “Sibolet”, căci nu putea să-l spună bine. Atunci bărbaţii Galaadului îl apucau, şi-l înjunghiau lângă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim.

Judecatorii 14:17-20 Samson – un tip cu spate lat şi minte îngustă
Ea a plâns lângă el tot timpul celor şapte zile cât a ţinut ospăţul; şi în ziua a şaptea, i-a dezlegat-o, căci îl necăjea. Şi ea a dat copiilor poporului ei dezlegarea ghicitorii.
Oamenii din cetate au zis lui Samson în ziua a şaptea, înainte de apusul soarelui: “Ce este mai dulce decât mierea, şi ce este mai tare decât leul? Şi el le-a zis: ,Dacă n-aţi fi arat cu juncana mea, Nu mi-aţi fi dezlegat ghicitoarea”.
Duhul Domnului a venit peste el, şi s-a pogorât la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor ce dezlegaseră ghicitoarea. Era aprins de mânie, şi s-a suit la casa tatălui său.
Nevasta sa a fost dată unuia din tovarăşii lui, cu care era prieten el.

Judecatorii 19:20-29 Asta chiar m-a şocat. Cum să laşi aşa ceva în “Cartea cea bună”!?! Plus că deja mai există o istorioară identică (Geneza 19:1-8)
Bătrânul a zis: “Pacea să fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai să nu rămâi în piaţă peste noapte.”
L-a dus în casa lui, şi a dat nutreţ măgarilor. Călătorii şi-au spălat picioarele; apoi au mâncat şi au băut.
Pe când se înveseleau ei, iată că oamenii din cetate, nişte fii ai lui Belial, oameni stricaţi, au înconjurat casa, au bătut la poartă, şi au zis bătrânului, stăpânul casei: “Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.”
Stăpânul casei a ieşit la ei, şi le-a zis: “Nu, fraţilor, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârşiţi mişelia aceasta.
Iată că am o fată fecioară, şi omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le, şi faceţi-le ce vă va plăcea. Dar nu săvârşiţi cu omul acesta o faptă aşa de nelegiuită”.
Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul şi-a luat ţiitoarea, şi le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat cu ea, şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa: şi i-au dat drumul când se lumina de ziuă.
Către ziuă, femeia aceasta a venit şi a căzut la uşa casei omului la care era bărbatul ei, şi a rămas acolo până la ziuă.
Şi dimineaţa, bărbatul ei s-a sculat, a deschis uşa casei, şi a ieşit ca să-şi urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, ţiitoarea lui, era întinsă la uşa casei, cu mâinile pe prag.
El i-a zis: “Scoală-te, şi haidem să mergem!” Ea n-a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar, şi a plecat acasă.
Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, a apucat pe ţiitoarea lui, şi a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis în tot ţinutul lui Israel.


1 Samuel 18:25-27 Israeliţii au ce au cu puţulicile celorlalţi

Saul a zis: “Aşa să vorbiţi lui David: ,Împăratul nu cere nici o zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale Filistenilor, ca să-şi răzbune pe vrăjmaşii lui.” Saul avea de gând să facă pe David să cadă în mâinile Filistenilor.
Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse, pentru ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea hotărâtă,
David s-a sculat, a plecat cu oamenii lui, şi a ucis două sute de oameni dintre Filisteni; le-a adus prepuţurile, şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci Saul i-a dat de nevastă pe fiica sa Mical.

1 Samuel 31:4; 2 Samuel 1:6-10 Samuel se contrazice referitor la moartea lui Saul.
Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: “Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era teamă. Şi Saul şi-a luat sabia, şi s-a aruncat în ea.

Şi tânărul care-i aducea aceste veşti, a răspuns: “Am venit din întâmplare pe muntele Ghilboa; şi Saul sta rezemat în suliţa lui, şi carele şi călăreţii erau aproape să-l ajungă.
Întorcându-se, m-a văzut şi m-a chemat. Eu am zis: ,Iată-mă!’
Şi el mi-a zis: ,Cine eşti?’ I-am răspuns: ,Eu sunt Amalecit.’
Şi a zis: ,Apropie-te dar, şi omoară-mă; căci m-a apucat ameţeala, măcar că sunt încă plin de viaţă.’
M-am apropiat de el, şi l-am omorât, ştiind bine că n-avea să mai rămână cu viaţă în urma înfrângerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui şi brăţara pe care o avea la braţ, şi le-am adus aici domnului meu.”

2 Samuel 6:6-7 Fatal Error.
Când au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentru că erau să-l răstoarne boii.
Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza, şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, şi a murit acolo lângă chivotul lui Dumnezeu.

2 Samuel 13:31 Pe lângă tăiatul de prepuţuri, israeliţii simţeau din când în când impulsul irezistibil de a-şi sfâşia hainele.
Împăratul s-a sculat, şi-a rupt hainele, şi s-a culcat pe pământ, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâşiate.

2 Samuel 24:9-16 Decât altele, mai bine pedeapsa binevoitoare a Domnului – 70000 de oameni. Şi asta pentru un recensământ.
Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau în Israel opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia, şi în Iuda cinci sute de mii de oameni.
David a simţit cum îi bătea inima, după ce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: “Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!”
A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul Domnului a vorbit astfel proorocului Gad, văzătorul lui David:
“Du-te şi spune lui David: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.”
Gad s-a dus la David, şi i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicând: “Vrei şapte ani de foamete în ţara ta, sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmaşilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în ţară? Acum alege, şi vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.”
David a răspuns lui Gad: “Sunt într-o mare strâmtoare! Oh! mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!”
Domnul a trimis ciuma în Israel, de dimineaţă până la vremea hotărâtă. Şi, din Dan până la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor.
Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela, şi a zis îngerului care ucidea poporul: “Destul! Trage-ţi mâna acum.” Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna, Iebusitul.

1 Imparati 4:22-23 Solomon era un mâncău
În fiecare zi Solomon mânca: treizeci de cori de floare de făină, şi şaizeci de cori de altă făină,
zece boi graşi, douăzeci de boi de păscut, şi o sută de oi, afară de cerbi, căprioare, ciute şi păsări îngrăşate.

1 Imparati 11:1-3 Cât pe ce să-i acord titlul de cel mai meseriaş personaj din Biblie lui Solomon. Spre diferenţă de Iacov însă, Solomon a avut privilegii regale.
Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui Faraon; Moabite, Amonite, Edomite, Sidoniene, Hetite,
care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: “Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon, târât de iubire.
A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare; şi nevestele i-au abătut inima.

1 Imparati 18:25-27 Ilie era simpatic, printre puţinii cu simţul umorului.
Ilie a zis proorocilor lui Baal: “Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întâi, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru; dar să nu puneţi foc.”
Ei au luat juncul pe care li l-au dat, şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: “Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră.
La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei, şi a zis: “Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.”