Biblia – Cateva citate care nu se citesc in biserica (V)

Matei 5, 27-30: o lume de ciungi orbi
Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: “Să nu preacurveşti.”
Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.
Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapădă-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

Matei 10, 34-37: Iisus si sabia
Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.
Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, şi pe noră de soacra sa.
Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.
Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.

Matei 15, 22-26 Iisus e doar pentru evrei
Şi iată că o femeie Canaaneancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: “Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac.”
El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: “Dă-i drumul, căci strigă după noi.”
Drept răspuns, El a zis: “Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”

Luca 12, 49-53: Iisus si sabia (2)
Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!
Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească!
Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă dezbinare.
Căci, de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.
Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii, şi nora împotriva soacrei.”

Luca 14, 26: despre neamuri
“Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

Romani 13, 1-2: supunerea fata de lideri
Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.
De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osânda.

1 Corinteni 7, 1-2: femeia e un rau necesar
Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.
Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.

1 Corinteni 11, 4-10: femeia trebuie sa stie cine e seful
Orice bărbat, care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.
Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit, îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.
Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească.
Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.
În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;
şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.

1 Corinteni 14, 34-35: femeia sa taca
Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.
Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.

Tit 1, 13-14: Pavel, despre basme evreiesti (Vechiul Testament)
Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă,
şi să nu se ţină de basme evreieşti, şi de porunci date de oameni, care se întorc de la adevăr.

Iacov 4, 4-5: despre gelozia Lui
Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.

Apocalipsa 4: Ioan si psihedelicele
După aceste lucruri, m-am uitat, şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe, şi care vorbea cu mine, mi-a zis: “Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!”
Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.
Cel ce şedea pe el, avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere.
Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau cununi de aur.
Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.
În faţa scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi.
Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară.
Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi, şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără încetare: “Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!”
Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi care este viu în vecii vecilor,
cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie, şi ziceau:
“Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”

Biblia – cateva citate care nu se citesc in biserica (II)


Exodul 9:12 – Dumnezeu l-a făcut pe faraon să nu lase evreii să plece, probabil el dacă era după el le-ar fi dat drumul după a doua-treia plagă.

Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul lui Moise.


Exodul 12:43-49 – Dumnezeu are ce are cu puţulicile celor care sărbătoresc Paştele

Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: “Iată porunca privitoare la Paşte: nici un străin să nu mănânce din ele.
Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănânce din ele.
Veneticul şi simbriaşul să nu mănânce. Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă, şi să nu zdrobiţi nici un os. Toată adunarea lui Israel să facă Paştele.
Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar nici un netăiat împrejur să nu mănânce din ele.

Exodul 21:2-10 – Cum e treaba cu sclavii, cum să le dai drumul după 6 ani sau să le gaureşti urechea cu o sulă dacă vor să rămână. De asemenea, important, cum să-ţi vinzi fiica.

Dacă vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob; dar în al şaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire.
Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevasta sa împreună cu el.
Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă, şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur.
Dacă robul va zice: ,Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea şi copiii mei, şi nu vreau să ies slobod’, atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii, şi stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui.
Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii.
Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul.
Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor.
Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte, şi din dreptul ei de soţie.
Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi, fără nici o despăgubire, fără să dea bani.

Exodul 21:20-21 – Dacă îţi baţi sclavul până moare e naşpa, dacă îl baţi şi el moare doar a doua zi e ok.

Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat fie femeie, şi robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit.
Dar dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul lui.

Exodul 21:35 – Fără comentarii aici.

Dacă boul unui om împunge boul unui alt om, şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort.

Exodul 31:14 – Să fii omorât dacă lucrezi Sâmbăta. Sau Duminica, încă nu e clar.

Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său.
Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea.

Exodul 32:19 – Moise era un tip foarte nervos. Într-atât încât a trântit şi spart tăbliţele pe care Dumnezeu s-a chinuit să le scrie poruncile.

Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână, şi le-a sfărâmat de piciorul muntelui.

Exodul 32:25-28 – Cum Moise a pus copiii lui Levi să-şi omoare fraţii, prietenii şi rudele. 3000 de oameni dintr-un foc. Probabil un nou record.

Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; –
s-a aşezat la uşa taberei, şi a zis: “Cine este pentru Domnul, să vină la mine!” Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el.
El le-a zis: “Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.”
Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.
Moise a zis: “Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!”

Leviticul 3:8-10 – Distracţie cu sânge de miel şi Dumnezeu e pretenţios cu mâncarea Lui

Să-şi pună mâna pe capul dobitocului, şi să-l junghie înaintea cortului întâlnirii; fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
Din această jertfă de mulţumire, să aducă o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, şi anume: grăsimea, coada întreagă, pe care o va desface de la osul spinării, grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntaie,
cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi.

Leviticul 12:2-5 – După ce naşte, o femeie e necurată. Dacă are ghinionul să nască fată, e necurată pe o perioadă dublă.

“Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Când o femeie va rămâne însărcinată, şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată şapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei.
În ziua a opta, copilul să fie tăiat împrejur.
Femeia să mai rămână încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei; să nu se atingă de nici un lucru sfânt, şi să nu se ducă la sfântul locaş, până nu se vor împlini zilele curăţirii ei.
Dacă naşte o fată, să fie necurată două săptămâni, ca pe vremea când i-a venit sorocul; şi să rămână şaizeci şi şase de zile ca să se curăţească de sângele ei.

Numeri 5:14-28 – Dacă pe bărbat îl apucă gelozia, femeia să fie otrăvită în templu de preot. Dacă e nevinovată nu va păţi nimic.

şi dacă bărbatul este apucat de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care s-a pângărit, sau dacă este cuprins de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care nu s-a pângărit; –
omul acela să-şi aducă nevasta la preot, şi, ca dar de mâncare pentru ea, să aducă a zecea parte dintr-o efă de floare de făină de orz; să nu toarne untdelemn pe ea, şi să nu pună tămâie pe ea, căci acesta este un dar de mâncare adus pentru gelozie, un dar de descoperire, care descoperă o fărădelege.
Preotul s-o apropie, şi s-o pună să stea în picioare înaintea Domnului.
Preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ; să ia ţărână de pe podeaua cortului şi s-o pună în apă.
Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii, şi să-i pună în mâini darul de mâncare adus pentru descoperire, darul de mâncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mână apele amare aducătoare de blestem.
Preotul să pună pe femeie să jure, şi să-i zică: ,Dacă nici un om nu s-a culcat cu tine, şi dacă, fiind sub puterea bărbatului tău, nu te-ai abătut de la el ca să te pângăreşti cu altul, să nu-ţi facă nici un rău aceste ape amare aducătoare de blestem!
Dar dacă, fiind sub puterea bărbatului tău, te-ai abătut de la el şi te-ai pângărit, şi dacă un alt om decât bărbatul tău s-a culcat cu tine, –
şi preotul să pună pe femeie să jure cu un jurământ de blestem, şi să-i zică: ,Domnul să te facă să ajungi de blestem şi de urgie în mijlocul poporului tău, făcând să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pântecele,
şi apele acestea aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, ca să facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce coapsa!’ Şi femeia să zică: ,Amin! Amin!’
Preotul să scrie blestemele acestea într-o carte, apoi să le şteargă cu apele cele amare.
Şi să dea femeii să bea apele amare aducătoare de blestem; şi apele aducătoare de blestem vor intra în ea şi-i vor pricinui amărăciunea.
Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare adus pentru gelozie, să legene darul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, şi să-l aducă pe altar.
Apoi preotul să ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte, şi să-l ardă pe altar. După aceea, să dea femeii să bea apele.
După ce îi va da să bea apele, dacă ea s-a pângărit şi a fost necredincioasă bărbatului ei, apele aducătoare de blestem vor intra în ea, şi-i vor pricinui amărăciunea; pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei.
Dar dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, va rămâne neatinsă, şi va avea copii.

Numeri 7:10-19… – Astea chiar că nu se citesc în biserică. Sunt mult prea plictisitoare chiar şi pentru preoţi.

Căpeteniile şi-au adus darurile pentru târnosirea altarului, în ziua când l-au uns; căpeteniile şi-au adus darurile înaintea altarului.
Domnul a zis lui Moise: “Căpeteniile să vină unul câte unul, şi anume fiecare în câte o zi deosebită, ca să-şi aducă darul pentru târnosirea altarului.”
Cel ce şi-a adus darul în ziua întâi, a fost Nahşon, fiul lui Aminadab, din seminţia lui Iuda.
El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămâie,
un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Nahşon, fiul lui Aminadab.
A doua zi, şi-a adus darul Netaneel, fiul lui Ţuar, căpetenia lui Isahar.
El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli… (etc, etc. – erau 12 căpetenii)

Numeri 14:12-20 – Şi Moise l-a dus pe Dumnezeu cu zăhărelul, El fiind hotărât până atunci să-i nimicească pe evrei.

De aceea, îl voi lovi cu ciumă, şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât el.”
Moise a zis Domnului: “Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.
Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor, şi noaptea într-un stâlp de foc.
Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice:
,Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da: de aceea l-a omorât în pustie!’
Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis:
,Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam.
Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.”
Şi Domnul a spus: “Iert cum ai cerut.

Numeri 15:32-36 Cum a fost lapidat un om pentru că aduna lemne într-o Sâmbătă. Sau Duminică, încă nu e precis.

Când erau copiii lui Israel în pustie, au găsit pe un om strângând lemne în ziua Sabatului.
Cei ce-l găsiseră strângând lemne, l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea.
L-au aruncat în temniţă, căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă.
Domnul a zis lui Moise: “Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară din tabără.”
Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.

Numeri 16:46-50 Dumnezeu omoară 14700 de oameni din pricina unuia care s-a răsculat împotriva lui Moise. Un nou record. Satanail încă nici măcar n-a apărut în carte.

şi Moise a zis lui Aaron: “Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare, şi fă ispăşire pentru ei; căci a izbucnit mânia Domnului, şi a început urgia.”
Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării; şi iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat şi a făcut ispăşire pentru norod.
S-a aşezat între cei morţi şi între cei vii, şi urgia a încetat.
Patrusprezece mii şapte sute de inşi au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core.
Aaron s-a întors la Moise, la uşa cortului întâlnirii. Urgia încetase.

Biblia – cateva citate care nu se citesc in biserica (I)

Geneza 9:20-27 – cu Noe, primul nudist documentat.
Noe a început să fie lucrător de pământ, şi a sădit o vie.
A băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său.
Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său, şi a spus celor doi fraţi ai lui afară.
Atunci Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndărătelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor.
Noe s-a trezit din ameţeala vinului, şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr.
Si a zis: “Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraţilor lui!”
El a mai zis: “Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, Şi Canaan să fie robul lui!
Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet, Iafet să locuiască în corturile lui Sem, Şi Canaan să fie robul lor!”

Geneza 11:1-8 – când Dumnezeu a văzut că omul poate şi a zis, “hai să nu!”
Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.
Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.
Şi au zis unul către altul: “Haidem! să facem cărămizi, şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.
Si au mai zis: “Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului.”
Domnul S-a pogorât să vadă cetatea şi turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor.
Şi Domnul a zis: “Iată, ei sunt un singur popor, şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând.
Haidem! să Ne pogorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora.”
Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea.

Geneza 12:11-20 – Când Avram a dus-o bine în Egipt ca peştele propriei soţii/surori
Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: “Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.
Când te vor vedea Egiptenii, vor zice: ,Aceasta este nevasta lui!’ Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.
Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.”
Când a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.
Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei, şi au lăudat-o la Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon.
Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.
Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai.
Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i-a zis: “Ce mi-ai făcut? Pentru ce nu mi-ai spus că este nevasta ta?
De ce ai zis: ,Este sora mea’, şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o, şi pleacă!”
Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa şi tot ce avea.

Geneza 20:2-9 – Când Avram a dus-o bine în Gherara ca peştele propriei soţii/surori
Avraam zicea despre Sara, nevasta sa: “Este sora mea!” S-a temut să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat pe Sara.
Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec, şi i-a zis: “Iată, ai să mori din pricina femeii, pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.”
Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: “Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat?
Nu mi-a spus el că este sora sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mâini nevinovate.”
Dumnezeu i-a zis în vis: “Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.
Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este prooroc, se va ruga pentru tine, şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău.”
Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi, şi le-a spus tot ce se întâmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă.
Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: “Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum făcute.”

Geneza 26:6-11Când Isaac a dus-o bine în Egipt ca peştele propriei soţii/surori
Astfel Isaac a rămas la Gherar.
Când îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el zicea: “Este sora mea.” Căci îi era frică să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca era frumoasă la chip.
Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, împăratul Filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu nevasta sa Rebeca.
Abimelec a trimis să cheme pe Isaac, şi i-a zis: “Nu mai încape îndoială că e nevasta ta. Cum ai putut zice: “E soru-mea?” Isaac i-a răspuns: “Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.”
Şi Abimelec a zis: “Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevasta ta, şi ne-ai fi făcut vinovaţi.”
Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: “Cine se va atinge de omul acesta sau de nevasta lui, va fi omorât.”

Geneza 16:1-6 – Când Sara, nevasta lui Avram i-o dă pe Agar, servitoarea lor, apoi se supără pe ea.
Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar.
Şi Sarai a zis lui Avram: “Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai.
Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan.
El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpâna sa.
Şi Sarai a zis lui Avram: “Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine!”
Avram a răspuns Saraiei: “Iată, roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place!” Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea.

Geneza 17:12-14 – Cel cu puţulica întreagă trebui omorât
La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău.
Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă cât şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic.
Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui, să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu.”

Geneza 17:23 – Când servitorii işi vedeau liniştiţi de treburi şi Avraam cu Ismael au tăbărât peste ei şi le-au mutilat penisurile pentru că aşa le-au spus vocile.
Avraam a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui, şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le-a tăiat împrejur carnea prepuţului, chiar în ziua aceea, după porunca, pe care i-o dăduse Dumnezeu.

Geneza 18:25 – Când Avraam l-a dus pe Dumnezeu cu zăhărelul
Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?”
Şi Domnul a zis: “Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.”
Avraam a luat din nou cuvântul, şi a zis: “Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă.
Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: “N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.”
Avraam I-a vorbit mai departe, şi a zis: “Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: “N-o voi nimici pentru cei patruzeci.”
Avraam a zis: “Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: “N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.”
Avraam a zis: “Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: “N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.”
Avraam a zis: “Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: “N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”

Geneza 19:1-8 – Când Lot a vrut să-şi dea fiicele virgine unei gloate de violatori pentru a proteja doi străini.
Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte, şi s-a plecat până la pământ.
Apoi a zis: “Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă, şi vă veţi vedea de drum.” “Nu”, au răspuns ei, “ci vom petrece noaptea în uliţă”.
Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mâncat.
Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.
Au chemat pe Lot, şi i-au zis: “Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.”
Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el,
şi a zis: “Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!
Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară, şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai, nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele.”

Geneza 19:30Când fiicele lui Lot şi-au îmbătat tatăl şi i-au tras-o pe rând, iar el nu a simţit nimic (wink, wink)
Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră, cu cele două fete ale lui.
Cea mai mare a zis celei mai tinere: “Tatăl nostru este bătrân; şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.
Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.”
Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: “Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.”
Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.

Geneza 29:15-30:24 – Despre cel mai meseriaş personaj din toată Biblia: Iacov. Cum s-a culcat el cu tot neamul unchiului său şi cu toate servitoarele lor. Nici unchiul nu prea cred că a scăpat.
Apoi Laban a zis lui Iacov: “Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?”
Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.
Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă.
Iacov iubea pe Rahela, şi a zis: “Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.”
Şi Laban a răspuns: “Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!”
Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.
În urmă Iacov a zis lui Laban: “Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.”
Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.
Seara, a luat pe fiica sa Lea, şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.
Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: “Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?”
Laban a răspuns: “În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari.
Isprăveşte săptămâna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.”
Iacov a făcut aşa, şi a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiica sa Rahela.
Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.
Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decât pe Lea; şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.
Copiii făcuţi lui Iacov de Lea.
Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă.
Lea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); “căci”, a zis ea, “Domnul a văzut mâhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.”
A rămas iarăşi însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: “Domnul a auzit că nu eram iubită, şi mi-a dat şi pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare).
Iar a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: “De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire).
A rămas iarăşi însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: “De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul). Şi a încetat să mai nască.
Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe sora sa, şi a zis lui Iacov: “Dă-mi copii, ori mor!”
Iacov s-a mâniat pe Rahela, şi a zis: “Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?”
Ea a zis: “Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei, şi să am şi eu copii prin ea.”
Şi i-a dat de nevastă pe roaba ei Bilha; şi Iacov s-a culcat cu ea.
Bilha a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov un fiu.
Rahela a zis: “Mi-a făcut Dumnezeu dreptate, şi mi-a auzit glasul, şi mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan (A judecat).
Bilha, roaba Rahelii, a rămas iar însărcinată, şi a născut lui Iacov un al doilea fiu.
Rahela a zis: “Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele, şi am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu).
Când a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa, şi a dat-o lui Iacov de nevastă.
Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu.
“Cu noroc!” a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc).
Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacov.
“Ce fericită sunt!” a zis Lea; “căci femeile mă vor numi fericită.’ De aceea i-a pus numele Aşer (Fericit).
Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grâului, şi a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci Rahela a zis Leii: “Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.”
Ea i-a răspuns: “Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?” Şi Rahela a zis: “Ei bine! poate să se culce cu tine în noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tău.”
Seara, pe când se întorcea Iacov de la câmp, Lea i-a ieşit înainte, şi a zis: “La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Şi în noaptea aceea s-a culcat cu ea.
Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov al cincilea fiu.
Lea a zis: “M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire).
Lea a rămas iarăşi însărcinată, şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov.
Lea a zis: “Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon (Locuinţă).
În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina (Judecată).
Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o, şi a făcut-o să aibă copii.
Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: “Mi-a luat Dumnezeu ocara!”
Şi i-a pus numele Iosif (Adăugat); zicând: “Domnul să-mi mai adauge un fiu!”