Biblia – cateva citate care nu se citesc in biserica (I)

Geneza 9:20-27 – cu Noe, primul nudist documentat.
Noe a început să fie lucrător de pământ, şi a sădit o vie.
A băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său.
Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său, şi a spus celor doi fraţi ai lui afară.
Atunci Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndărătelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor.
Noe s-a trezit din ameţeala vinului, şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr.
Si a zis: “Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraţilor lui!”
El a mai zis: “Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, Şi Canaan să fie robul lui!
Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet, Iafet să locuiască în corturile lui Sem, Şi Canaan să fie robul lor!”

Geneza 11:1-8 – când Dumnezeu a văzut că omul poate şi a zis, “hai să nu!”
Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.
Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.
Şi au zis unul către altul: “Haidem! să facem cărămizi, şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.
Si au mai zis: “Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului.”
Domnul S-a pogorât să vadă cetatea şi turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor.
Şi Domnul a zis: “Iată, ei sunt un singur popor, şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând.
Haidem! să Ne pogorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora.”
Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea.

Geneza 12:11-20 – Când Avram a dus-o bine în Egipt ca peştele propriei soţii/surori
Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: “Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.
Când te vor vedea Egiptenii, vor zice: ,Aceasta este nevasta lui!’ Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.
Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.”
Când a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.
Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei, şi au lăudat-o la Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon.
Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.
Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai.
Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i-a zis: “Ce mi-ai făcut? Pentru ce nu mi-ai spus că este nevasta ta?
De ce ai zis: ,Este sora mea’, şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o, şi pleacă!”
Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa şi tot ce avea.

Geneza 20:2-9 – Când Avram a dus-o bine în Gherara ca peştele propriei soţii/surori
Avraam zicea despre Sara, nevasta sa: “Este sora mea!” S-a temut să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat pe Sara.
Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec, şi i-a zis: “Iată, ai să mori din pricina femeii, pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.”
Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: “Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat?
Nu mi-a spus el că este sora sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mâini nevinovate.”
Dumnezeu i-a zis în vis: “Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.
Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este prooroc, se va ruga pentru tine, şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău.”
Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi, şi le-a spus tot ce se întâmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă.
Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: “Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum făcute.”

Geneza 26:6-11Când Isaac a dus-o bine în Egipt ca peştele propriei soţii/surori
Astfel Isaac a rămas la Gherar.
Când îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el zicea: “Este sora mea.” Căci îi era frică să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca era frumoasă la chip.
Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, împăratul Filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu nevasta sa Rebeca.
Abimelec a trimis să cheme pe Isaac, şi i-a zis: “Nu mai încape îndoială că e nevasta ta. Cum ai putut zice: “E soru-mea?” Isaac i-a răspuns: “Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.”
Şi Abimelec a zis: “Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevasta ta, şi ne-ai fi făcut vinovaţi.”
Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: “Cine se va atinge de omul acesta sau de nevasta lui, va fi omorât.”

Geneza 16:1-6 – Când Sara, nevasta lui Avram i-o dă pe Agar, servitoarea lor, apoi se supără pe ea.
Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar.
Şi Sarai a zis lui Avram: “Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai.
Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan.
El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpâna sa.
Şi Sarai a zis lui Avram: “Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine!”
Avram a răspuns Saraiei: “Iată, roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place!” Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea.

Geneza 17:12-14 – Cel cu puţulica întreagă trebui omorât
La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău.
Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă cât şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic.
Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui, să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu.”

Geneza 17:23 – Când servitorii işi vedeau liniştiţi de treburi şi Avraam cu Ismael au tăbărât peste ei şi le-au mutilat penisurile pentru că aşa le-au spus vocile.
Avraam a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui, şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le-a tăiat împrejur carnea prepuţului, chiar în ziua aceea, după porunca, pe care i-o dăduse Dumnezeu.

Geneza 18:25 – Când Avraam l-a dus pe Dumnezeu cu zăhărelul
Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?”
Şi Domnul a zis: “Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.”
Avraam a luat din nou cuvântul, şi a zis: “Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă.
Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: “N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.”
Avraam I-a vorbit mai departe, şi a zis: “Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: “N-o voi nimici pentru cei patruzeci.”
Avraam a zis: “Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: “N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.”
Avraam a zis: “Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: “N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.”
Avraam a zis: “Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: “N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”

Geneza 19:1-8 – Când Lot a vrut să-şi dea fiicele virgine unei gloate de violatori pentru a proteja doi străini.
Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte, şi s-a plecat până la pământ.
Apoi a zis: “Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă, şi vă veţi vedea de drum.” “Nu”, au răspuns ei, “ci vom petrece noaptea în uliţă”.
Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mâncat.
Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.
Au chemat pe Lot, şi i-au zis: “Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.”
Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el,
şi a zis: “Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!
Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară, şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai, nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele.”

Geneza 19:30Când fiicele lui Lot şi-au îmbătat tatăl şi i-au tras-o pe rând, iar el nu a simţit nimic (wink, wink)
Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră, cu cele două fete ale lui.
Cea mai mare a zis celei mai tinere: “Tatăl nostru este bătrân; şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.
Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.”
Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: “Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.”
Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.

Geneza 29:15-30:24 – Despre cel mai meseriaş personaj din toată Biblia: Iacov. Cum s-a culcat el cu tot neamul unchiului său şi cu toate servitoarele lor. Nici unchiul nu prea cred că a scăpat.
Apoi Laban a zis lui Iacov: “Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?”
Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.
Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă.
Iacov iubea pe Rahela, şi a zis: “Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.”
Şi Laban a răspuns: “Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!”
Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.
În urmă Iacov a zis lui Laban: “Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.”
Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.
Seara, a luat pe fiica sa Lea, şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.
Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: “Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?”
Laban a răspuns: “În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari.
Isprăveşte săptămâna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.”
Iacov a făcut aşa, şi a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiica sa Rahela.
Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.
Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decât pe Lea; şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.
Copiii făcuţi lui Iacov de Lea.
Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă.
Lea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); “căci”, a zis ea, “Domnul a văzut mâhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.”
A rămas iarăşi însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: “Domnul a auzit că nu eram iubită, şi mi-a dat şi pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare).
Iar a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: “De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire).
A rămas iarăşi însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: “De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul). Şi a încetat să mai nască.
Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe sora sa, şi a zis lui Iacov: “Dă-mi copii, ori mor!”
Iacov s-a mâniat pe Rahela, şi a zis: “Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?”
Ea a zis: “Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei, şi să am şi eu copii prin ea.”
Şi i-a dat de nevastă pe roaba ei Bilha; şi Iacov s-a culcat cu ea.
Bilha a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov un fiu.
Rahela a zis: “Mi-a făcut Dumnezeu dreptate, şi mi-a auzit glasul, şi mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan (A judecat).
Bilha, roaba Rahelii, a rămas iar însărcinată, şi a născut lui Iacov un al doilea fiu.
Rahela a zis: “Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele, şi am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu).
Când a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa, şi a dat-o lui Iacov de nevastă.
Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu.
“Cu noroc!” a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc).
Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacov.
“Ce fericită sunt!” a zis Lea; “căci femeile mă vor numi fericită.’ De aceea i-a pus numele Aşer (Fericit).
Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grâului, şi a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci Rahela a zis Leii: “Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.”
Ea i-a răspuns: “Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?” Şi Rahela a zis: “Ei bine! poate să se culce cu tine în noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tău.”
Seara, pe când se întorcea Iacov de la câmp, Lea i-a ieşit înainte, şi a zis: “La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Şi în noaptea aceea s-a culcat cu ea.
Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov al cincilea fiu.
Lea a zis: “M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire).
Lea a rămas iarăşi însărcinată, şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov.
Lea a zis: “Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon (Locuinţă).
În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina (Judecată).
Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o, şi a făcut-o să aibă copii.
Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: “Mi-a luat Dumnezeu ocara!”
Şi i-a pus numele Iosif (Adăugat); zicând: “Domnul să-mi mai adauge un fiu!”