Am ajuns in Neagra, o localitate de langa Bicaz, undeva pe la ora 15, cu ganduri de a gasi un loc de campare, urmand ca in ziua urmatoare sa pornim ascensiunea spre cabana Dochia din Ceahlau. Desi nu (mai) aveam incredere in spusele localnicilor referitoare la distante si durate de multa vreme, am intrebat totusi, curiosi, pentru a vedea ce ne asteapta a doua zi. Spusele a 3 grupuri, 7 oameni in total, toate indicau aproximativ aceeasi durata: doua ore jumate, trei. Incurajati de multimea lor am decis sa nu mai asteptam pana a doua zi si sa purcedem in acea zi spre Ceahlau. Asa ca ne-am legat bocancii si am pornit, fara sa stim ca, intre timp, acasa, undeva pe un raft, intr-o carticica, undeva la pagina 62 scria cu litere de-o schioapa: “Neagra – Cabana Dochia prin Poiana Maicilor: 6-7 ore”.
Au urmat 5 ore jumate de graba, 5 ore jumate de ascensiune contra cronometru, 4 ore de injurat localnici, una de navigat cu ajutorul lanternei, si putine minute de pauza. Am concluzionat ca oamenii aceia ori erau rau intentionati, ori nerozi, ori nu stiau despre ce vorbesc. Ideea e ca prima varianta cred ca e exclusa, iar a treia duce indirect tot la a doua. Ma rog.
Revenind la subiectul care mi l-am propus, Ceahlaul e un munte superb, mai ales daca il urcati pe acest traseu de, atentie, 6-7 ore. Am fost doar noi tot drumul, ne simteam ca unicii oameni de pe pamant, am avut parte de o singuratate pe alocuri coplesitoare. Am intalnit pe drum cantoane de vanatoare sau stani abandonate parca in graba. Am trecut prin poieni insorite si ne-am racorit prin paduri salbatice de molid, am trecut printre turnuri de piatra pe care zburdau capre negre si am bajbait facand mult zgomot prin intunericul padurii.
Cabana Dochia e mult mai mare decat ma asteptam si din nefericire nu e condusa de batranul cabanier care te intreaba de unde vii la o ora asa tarzie in noapte, ci de niste comercianti care iti spun sec ca un pat costa 15 ron.
Conditiile sunt acceptabile, preturile la fel, traseele multe, iar peisajul te imbie sa ramai cat mai mult.
De la Ceahlau ne-am luat ramas-bun din Izvorul Muntelui, desi privelistea lui ne-a insotit in drumul nostru spre barajul Izvorul Muntelui, Bicaz.
Desi poate fi traseu de o zi, batranul Ceahlau e un masiv ce trebuie savurat, trebuie privit din toate perspectivele pentru ca are multe de oferit, poate de aceea multi artisti ai cuvantului l-au elogiat in lucrarile lor.
Neagra, Poiana Varatec, Poiana Maicilor, Dochia
Dochia, Izvorul Muntelui, Barajul Bicaz
Ceahlaul, din poiana Varatec
Privind inapoi din poiana Varatec
Cabana Dochia
camera cu 7 paturi
Piatra Neamt si drumul spre oras
cainele salvamontist
privelistea matinala
savurand ceaiul cu ceata
Savurand ceaiul fara ceata
Toaca
De pe Toaca
