Archive for the ‘afara’ Category

Vacanta 2007 – Partea V: Festivalul de film “Anonimul”

Tuesday, October 2nd, 2007

Festivalul este unul original, in primul rand prin locul in care se desfasoara – un camping dintr-o localitate izolata din delta.

vizionare.jpg
Cu dureri de spate peste o ora

Pe langa popcorn trebuie se fii pregatit si cu lotiune anti-tantari, deoarece festivalul se tine in aer liber, iar insectele astea inutile nu se sfiesc sa dea atacul. Proiectiile sunt in aer liber pentru muritorii de rand – exista si proiectii “indoor” pentru chipuri mai snoabe decat ale noastre.

nightloosers.jpg
“Dragostea e ca o raie”

I-am vazut in sfarsit pe cei de la Nightloosers, El Lako mai stie din vioara iar Hanno mai canta la spalatorul de rufe.
Toate ca toate, insa “Anonimul” e un festival de film si asta ofera din plin, scurt-metraj, scurt metraj animatie si lung-metraj. Partea frustranta a fost ca nu am reusit sa vedem toate filmele, unele care au castigat premii, iar de gasit nu am reusit nici pana azi sa le gasesc, nicaieri. La cinema si pe net se gasesc doar titlurile hollywoodiene. Iar pe YouTube figureaza doar trei-patru titluri de scurt-metraje din cateva zeci cate au fost prezentate la Sfantu Gheorghe.

focul-de-artificii.jpg
Ultima zi a festivalului

Trofeul festivalului a fost castigat de Cristi Nemescu cu al lui “California Dreamin’ (Endless)”, tocmai “in locul in care a fost ultima data cu prietenii lui” – ne instiinta emotionata domnisoara de pe scena.

Inafara competitiei am vazut si “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” – film foarte fain, insa caruia i se putea gasi un titlu mai potrivit, zic eu. Fain, chiar daca trece prin tema comunista.

Cum ziceam, filme bune, marea si delta aproape, cerul cu stele deasupra, program fain… mergem si la anul.

Cateva din filmele de scurt-metraj:

Castigatorul competitiei de scurt-metraj animatie:

Iar aici gasiti un film cu personajele din Counter-Strike.

Vacanta 2007- Partea IV: Sfantu-Gheorghe, Delta Dunarii si Marea Neagra

Tuesday, September 25th, 2007

Sfantu Gheorghe e o localitate greu accesibila, inca ferita de mitocania de pe litoralul romanesc. Iar cand spun “greu accesibila” imi amintesc de traseul nostru care s-a desfasurat cam asa: autostop pana in Bicaz, autocar pana in Piatra Neamt, personal pana in Bacau, accelerat pana in Faurei, personal pana in Galati, bac peste Dunare, maxi-taxi pana in Tulcea, 5 ore (care au parut 20) pe vapor pana in Sfantu Gheorghe.

Sa fi stat 3 saptamani si cred ca tot nu ajungeam sa ne plictisim acolo. Marea era la 15 de minute distanta. Nisipul era fin, apa atat de curata incat se vedeau pestii intr-insa. Plaja era salbatica, plina cu scoici si melci. Lipsea orice sursa de zgomot, seara auzeam doar marea si greierii.
Festivalul de film, pe care am sa-l prezint separat, oferea doar filme unul si unul, berea era ieftina, si compania placuta.
Am stat o zi intreaga la pescuit, la umbra, intr-o veche barca de lipovean, sub o salcie. Am vizitat canalele din zona, cu un localnic, am vazut Sahalinul si Delta Dunarii in toata splendoarea ei.

Sfantu Gheorghe impreuna cu minunatiile lui, cele care inca nu au fost “salvate”, au constituit o incheiere superba a unei vacante pe masura… cireasa de pe tort, ca sa folosesc si eu cliseul consacrat.

P.S. Daca iti place discoteca, iti ingropi chistoacele de tigara in nisip, vrei sa cumperi bere de pe plaja, iti place maneaua tare pe telefonul mobil… nu merge la Sfantu Gheorghe, e nasol, nu-ti va placea. Cat despre salvatori… gasiti-va altceva de salvat, Sfantu Gheorghe inca nu are nevoie de voi.

bicaz-sfantu-gheorghe
traseul nostru

ziua-marinei.jpg
Ziua Marinei in Tulcea

curte-cu-struguri.jpg
curtea noastra pentru cateva zile

dusul.jpg
dusul

sfantu-gheorghe.jpg
ulitele in Sfantu Gheorghe

trocarici.jpg
calea “usoara” inspre plaja – Trocariciul

pan23.jpg
Marea Neagra

dunarea-la-varsare.jpg
varsarea Dunarii

canal-in-sfantu-gheorghe.jpg
mini-canal al Dunarii

barci.jpg
garaj

pescuit-la-navod.jpg
pescuit la navod

pe-canal-pe-dunare.jpg
la plimbare, pe canal

portavion.jpg
pelicanul – portavion

vaporul-spre-tulcea.jpg
inapoi inspre casa

Vacanta 2007 – Partea III: Ceahlaul

Tuesday, September 18th, 2007

Am ajuns in Neagra, o localitate de langa Bicaz, undeva pe la ora 15, cu ganduri de a gasi un loc de campare, urmand ca in ziua urmatoare sa pornim ascensiunea spre cabana Dochia din Ceahlau. Desi nu (mai) aveam incredere in spusele localnicilor referitoare la distante si durate de multa vreme, am intrebat totusi, curiosi, pentru a vedea ce ne asteapta a doua zi. Spusele a 3 grupuri, 7 oameni in total, toate indicau aproximativ aceeasi durata: doua ore jumate, trei. Incurajati de multimea lor am decis sa nu mai asteptam pana a doua zi si sa purcedem in acea zi spre Ceahlau. Asa ca ne-am legat bocancii si am pornit, fara sa stim ca, intre timp, acasa, undeva pe un raft, intr-o carticica, undeva la pagina 62 scria cu litere de-o schioapa: “Neagra – Cabana Dochia prin Poiana Maicilor: 6-7 ore”.
Au urmat 5 ore jumate de graba, 5 ore jumate de ascensiune contra cronometru, 4 ore de injurat localnici, una de navigat cu ajutorul lanternei, si putine minute de pauza. Am concluzionat ca oamenii aceia ori erau rau intentionati, ori nerozi, ori nu stiau despre ce vorbesc. Ideea e ca prima varianta cred ca e exclusa, iar a treia duce indirect tot la a doua. Ma rog.

Revenind la subiectul care mi l-am propus, Ceahlaul e un munte superb, mai ales daca il urcati pe acest traseu de, atentie, 6-7 ore. Am fost doar noi tot drumul, ne simteam ca unicii oameni de pe pamant, am avut parte de o singuratate pe alocuri coplesitoare. Am intalnit pe drum cantoane de vanatoare sau stani abandonate parca in graba. Am trecut prin poieni insorite si ne-am racorit prin paduri salbatice de molid, am trecut printre turnuri de piatra pe care zburdau capre negre si am bajbait facand mult zgomot prin intunericul padurii.
Cabana Dochia e mult mai mare decat ma asteptam si din nefericire nu e condusa de batranul cabanier care te intreaba de unde vii la o ora asa tarzie in noapte, ci de niste comercianti care iti spun sec ca un pat costa 15 ron.
Conditiile sunt acceptabile, preturile la fel, traseele multe, iar peisajul te imbie sa ramai cat mai mult.

De la Ceahlau ne-am luat ramas-bun din Izvorul Muntelui, desi privelistea lui ne-a insotit in drumul nostru spre barajul Izvorul Muntelui, Bicaz.

Desi poate fi traseu de o zi, batranul Ceahlau e un masiv ce trebuie savurat, trebuie privit din toate perspectivele pentru ca are multe de oferit, poate de aceea multi artisti ai cuvantului l-au elogiat in lucrarile lor.

harta_incolo.jpg
Neagra, Poiana Varatec, Poiana Maicilor, Dochia

traseu_incoace.jpg
Dochia, Izvorul Muntelui, Barajul Bicaz

ceahlaul.jpg
Ceahlaul, din poiana Varatec

pan13.jpg
Privind inapoi din poiana Varatec

dochia.jpg
Cabana Dochia

camera.jpg
camera cu 7 paturi

piatra-neamt.jpg
Piatra Neamt si drumul spre oras

cainele.jpg
cainele salvamontist

pan2.jpg
privelistea matinala

usa1.jpg
savurand ceaiul cu ceata

usa2.jpg
Savurand ceaiul fara ceata

20070912223127_toaca.jpg
Toaca

pan19.jpg
De pe Toaca

Vacanta 2007 – Partea II: Lacul Rosu, Suhardul Mic si Cheile Bicazului

Thursday, September 13th, 2007

Lacu Rosu e o statiune destul de mare, unde cu greu am gasit loc de campare, si acela cu 20 RON pe noapte. Am dat peste oameni prietenosi din toate colturile tarii, cu care am impartit mancarea, focul si multe amintiri. Ne-am dat cu barca pe Lacul Rosu (care e de fapt verde), printre cioturile copacilor care odinioara cresteau acolo. Eu unul nu imi pot explica de ce nu au putrezit acei copaci, avand in vedere faptul ca inoata din 1837.
Am urcat pe Suhardul Mic, un varf relativ usor accesibil care ofera o priveliste superba aspura lacului. Ca in absolut toate zonele relativ accesibile din Romania, aveai placerea sa zaresti pe marginea cararii cate o cutie de bere sau cate un pet, lasate acolo de dobitocii care le-au carat sus pline, dar carora le-a fost greu sa le care pana jos goale.
De la Lacu Rosu am pornit la picior inspre cheile Bicazului, unde inafara de peisajul superb am dat peste aceeasi tiganie tipic romaneasca si unii alpinisti care urcau cativa metri in coarda pentru a putea fi pozati. Sau poate exagerez eu…
Cheile sunt destul de scurte insa impresionante prin inaltimea lor si peretii verticali pe care sta agatat cate un brad.

Zona e foarte frumoasa, accesibila si impreuna cu manastirile Moldovei face parte din traseele clasice ale Romaniei, la fel ca si Transfagarasanul.

harta.jpg
triunghiul albastru spre Suhardul Mic

hartachei.jpg
de la coada lacului la coada cheilor

camping.jpg
campingul

steagul.jpg
ridicarea steagului

focdetabara.jpg
un foc sanatos

lacorosu.jpg
Lacul Rosu

lacurosurata.jpg
rate salbatice prietenoase cu turisti generosi

suhardulmic.jpg
Suhardul Mic, de jos

lacurosupan.jpg
Lacul Rosu de pe Suhardul Mic

cheiledepesuhard.jpg
drumul spre Cheile Bicazului, vazut de pe Suhardul Mic

cheilepan.jpg
Cheile Bicazului

cheileb.jpg
printre pereti

cheile.jpg
iesirea din chei