Afara | Roşca Marius-Traian

Archive for the ‘afara’ Category

Retrospectiva: Londra

Monday, April 21st, 2008

Londra e o metropola care te face sa te simti anonim, un muzeu gigantic populat de reprezentanti ai tuturor natiilor si turisti. Si spun ca te face sa te simti anonim spre diferenta de Bucurestiul nostru care te face sa te simti mic, cel putin asa vad eu o paralela intre cele doua metropole. Comparatiile insa se opresc aici.

Am ramas dependenti de Londra, ceea ce nu credeam niciunul ca se va intampla. Monumentele atat de obosite cu care m-am obisnuit pe copertile manualelor de engleza m-au impresionat atunci cand le-am vazut. Din nou, nici asta nu credeam ca se va intampla. E o alta viata acolo, un alt nivel de trai si o alta atitudine.

Ar fi prea multe de scris, nu pot decat sa va recomand cu caldura o vizita. Da, si samosa indienilor, umbrela, IMAX-ul, Soho si Chinatown seara, day travel cardul, puburile si Guinessul, plimbarile pe jos, fish’n'chips, Big Ben, Tamisa, piata din Oxford, ceaiul negru, autobusurile cu etaj… si ar mai fi o gramada. Cam o luna ar fi de explorat si nu e sigur ca ati vazut tot ce e interesant.

Poze mai reusite aici, altele cu comentarii mai jos:

Deasupra Canalului Manecii

Soho-ul noaptea

Tower Bridge, vazut de pe Millenium Bridge

Tower Bridge. Nu chiar asa impresionant.

Coloana lui Nelson. Oamenii ce se vad sunt turisti, o zi normala de luni.

National Gallery, Trafalgar Square.

Spice of Life din Soho

Tamisa, in fata galeriilor Tate Modern

Crapatura din Tate Modern. Galeriile astea vi le recomand doar daca vreti neaparat sa vedeti o opera de-a lui Picasso, sunteti student la arte sau snob.

Veverita din Oxford. Plin de asemenea oratanii, de altfel foarte prietenoase cu turistii generosi.

Vedere de langa Observatorul din Oxford.

Emisfera estica si emisfera nordica. Plus bocancii ce au vazut muntii Romaniei.

Moda londoneza, blugii pana sub fund.

Partea productiva a Londrei, un oras in care foarte putina lume locuieste, insa in care lucreaza pe timpul zilei milioane de oameni.

Science Museum, replica 1 la 1 a modulului cu care s-a aterizat pe luna. Impresionant muzeul acesta, mai ales daca e genul tau.

Dupa ce am hranit porumbeii am vazut semne care ne avertizau ca o asemenea fapta ne-ar fi putut costa 500 de lire.

Schimbarea garzii – un eveiment grosolan supraapreciat.

National Museum. Ca sa vedeti cam cate artefacte au furat/adunat/colectionat englezii de-a lungul timpului.

Scrisul lui Mozart, British Library.

Timbre romanesti, British Library

Conferinta in British Library. Pe acolo lumea sta pe jos fara menajamente, probabil si datorita faptului ca nu este praf. Nu ca ar aspira ei strazile, pur si simplu nu este.

London Eye

Big Ben. Impresionant.

Asa arata o gara din Londra.

O masina de politie din Londra.

Cam asa arata zonele rezidentiale din jurul Londrei. Majoritatea trase la indigo.

Posted in afara | 1 Comment »

Retrospectiva: Scaunul Domnului

Sunday, April 13th, 2008

Scaunul Domnului e un traseu de o zi in care as putea sa ma fac ghid. Fiind aproape de Tg-Mures, e tinta perfecta pentru o zi de plimbare. L-am urcat pe mai multe parti, tot asa l-am si coborat, deci daca aveti nevoie de cineva sa va ghideze cativa prieteni straini… acum stiti unde sa apelati. Pot inventa pe loc legende si povesti despre unele zone, pentru a colora drumetia.

Totusi, doar la finele anului trecut (de fapt chiar in ultima zi a anului trecut) am reusit sa-l urc iarna. Am mai avut o tentativa impreuna cu Silviu acu’ ceva vreme dar a esuat lamentabil, cu noi invinsi de zapada pana-n gat. De data asta insa am prins o vreme superba, cu o patura de nori sub noi si cararea prin nameti facuta de altii.

Cu ocazia acestei drumetii mi-am dat seama si de o conspiratie a padurarilor romani, una prin care acestia hranesc jivinele iarna. E un zvon lansat de ei conform caruia ursii hiberneaza iarna. Adica “mergeti linistiti, cum sa fie ursi, doar iarna se ascund in barlog, pana primavara”. Si uite asa, turistul nestiutor pleaca la drum, fara sa se astepte la Mos Martin, care dupa ce il inhata bate palma cu padurarul si bifeaza inca unul pe lista. Da, da, asa e. Mi-am dat seama dupa repetatele urme in zapada lasate de ursi, care existau in abundenta. Ba chiar la un moment-dat, alaturi de urmele de urs mi s-a parut ca am vazut si unele de padurar. Va zic eu, astia sunt intelesi.

Toate ca toate, traseul e unul fain, poate plictisitor pe alocuri, insa rasplata e pe masura. Foarte bun pentru montagnarzii incepatori sau pentru cei care trebuie sa fie convinsi ca muntele e un loc minunat.

O incheiere foarte faina a anului 2007, am intrat cu ochii clatiti in 2008.

Unele poze mai reusite aici.

Posted in afara, muntele, noi | 1 Comment »

Piatra Craiului – Brâul Ciorînga Mare

Wednesday, October 17th, 2007

Piatra Craiului ascunsa in nori

Piatra Craiului e muntele meu de suflet si dupa umila-mi parere cel mai frumos masiv din Romania. Ma aflu printre cei norocosi care au prins o zi senina pe creasta lui, acum cativa ani. De data aceasta insa vremea a fost in parametrii normali – ceata, nori si vant. Dar nu a contat, deoarece in cazul acestui munte drumul pana sus e trei sferturi din placere.
Desi mi-am promis ca nu ma voi aventura pe trasee nemarcate, m-am lasat convins de colegi sa plec la drum cu ei pe brâul Ciorînga Mare, spre Varful Ascutit, un traseu ce pleaca de la cabana Plaiul Foii, trece prin Padina lui Călineţ, pe la Refugiul Speranţelor, prin Brâul Ciorînga Mare si ajunge la Refugiul Varful Ascutit (Carol Lehman). Nu am sa intru in detalii, au facut-o altii, daca va intereseaza.

un singur pas gresit…

Am catarat bucuros hornurile Pietrei, i-am admirat din nou “saritoarele” care se cascau pe langa carare si am salutat turma de capre negre care am intalnit-o chiar in zona Adapatorii Caprelor.
Pana la un moment-dat am avut parte si de priveliste, pana ce am intrat in nori, undeva dupa jumatatea braului. Vantul batea din ce in ce mai puternic vaporii de apa care inghetau pe acele jnepenilor si pe firele de iarba; astfel, in jur era un camp de gheata, iar jnepenii insistau sa se stearga pe tine cand treceai printre ei.

margelele

Am intalnit si zapada de anul trecut, zapada care s-a transformat in margele de gheata.
Cel mai greu moment a fost cand cararea imi parea ca duce printr-un loc imposibil, loc in care am trecut cu o frica sanatoasa, ce iti ascute simturile si te face sa fii atent la fiecare miscare, o frica ce nu am mai simtit-o de ani de zile, si atunci tot in aceasta zona. Mainile imi inghetau pe piatra uda, fiind obligat sa fac pauze in momentele in care disparea din ele orice senzatie. Reincalzite, si-au facut datoria, iar impreuna cu un coleg mai temerar, m-au ajutat sa trec hopul ce parea insurmontabil.

buna dimineata!

Atacul final asupra “redutei” l-am dat pe un vant foarte puternic care tragea cu nesimtire de rucsacul din spate. Am rasuflat usurati cand am gasit marcajul crestei, apoi refugiul.

bocanci moderni

Va dati seama din imaginea de mai jos cu cine am impartit “cazarea”, patru bucuresteni care au ocupat jumatate din refugiul in care picura in stil chinezesc. Inghesuiti pe prici, privati de somn, am ascultat toata noaptea cantecul vijeliilor de afara.
A doua zi am coborat pe un traseu cu privelisti deosebite, pe Braul Caprelor, pe la Izvorul de la Gavan, spre refugiul Diana apoi inapoi la Plaiul Foii. Am coborat din nori, pe un grohotis care se straduia cu tot dinadinsul sa te ajute sa cobori mai repede.

printre pereti

Muntele acesta iti alearga inima, iti ascute simturile si te invata alpinism. Piatra Craiului te ajuta sa iti pui ordine in ganduri. De aceea e locul in care am sa ma intorc intotdeauna cu placere, iar pe cararile lui vor calca si ai mei copii, cu mine in preajma lor.
Sa speram.

traseul nostru

privind inspre Plaiul Foii

amintirea Dianei

creasta

un moment fericit

Sergiu, Zsolt, Bogdan, Dragos, Claudiu, eu

Tags: craiului, munte, piatra, romania
Posted in afara, muntele | 4 Comments »

Vacanta 2007 – Epilog: Apusenii, Rosia Montana

Saturday, October 6th, 2007

“Domnu’, iarba asta se fumeaza?”

Am profitat de ultimele zile de vacanta si am pornit cu batrana Dacia inspre Apuseni, cu gandul de a vizita Ghetarul Scarisoara si, eventual, sa trecem pe la Rosia Montana pentru a vedea despre ce e vorba in mult-mediatizatul festival.

“Nici asta?”

Muntii sunt parca mai domoli, plini cu fanete, iar de la distanta par a fi gazonuri proaspat tunse. Tirgumuresean fiind, ma simteam parca “mai acasa” decat prin alte parti ale tarii, mai mult poate din cauza graiului similar cu celui care mi-a fost dat sa-l aud in copilarie, la tara. Poate muntii nu sunt la fel de specaculosi ca in alte parti, insa iti ofera liniste si pace.

Sala Lumanarilor

Majoritatea fiind zone calcaroase, sunt intesate cu pesteri si grote, cea mai vizitata dintre ele fiind probabil Pestera Ursilor. Acolo am ajuns si noi, din nefericire intr-o zi de week-end, spun din nefericire deoarece am fost multi cei care ne-am inghesuit s-o vedem. Am fost fugariti prin pestera de catre un ghid care era total impotriva trepiedurilor si care si-a spus plictisit poezia.

ursul de caverna

Pestera este intr-adevar o minunatie a naturii, descoperita intamplator in anul 1975, in urma unei dinamitari la o cariera de marmura din imprejurimi. La iesire l-am cunoscut pe Traian Curta cel care (dupa afirmatiile lui) a descoperit pestera – desi consider ca era tot altul in fiecare sapamana.

ursul blocat in tavan

Pestera si-a luat numele dupa chiriasii ei care au disparut acum 15000 de ani, insa din cate citeam pe Wikipedia s-au gasit si fragmente de oase de capre negre, lei si hiene. Interesant, nu? la noi au trait si hiene fara costume…

prin Apuseni

La Rosia Montana am ajuns seara, dupa ce am renuntat la ideea de a vizita Ghetarul Scarisoara si dupa ce mi-au fost furate primele puncte pentru depasirea vitezei legale in localitate. Puncte aveam destule de dat, fir-ar sa fie, cu partea financiara stateam mai prost.
Pana la locul desfasurarii concertelor mi-am chinuit bolidul pe un drum imposibil, insa privelistea de care am avut parte a facut sa merite sacrificiul. Aici este campul de batalie vizibil dintre Greenpeace si Gabriel Resources.

Apusenii si mina

Care sunt jocurile de culise doar ei stiu. Ce se stie de catre noi, muritorii de rand, e ca Gabriel vrea aurul din munte si investeste bani in asta, iar Greenpeace se opune deoarece compania investeste prea putini bani in curatenia de dupa – aici fiind implicate si cianuri. Nu stiu unde e adevarul, insa cert e ca ai nostri conducatori nu dau doi lei pe ecologie sau istorie daca au buzunarul plin. Iar din afirmatia asta reiese si atitudinea mea fata de toata afacerea.

petele albe stralucitoare sunt pet-uri

Din muzica celor de pe scena nu am inteles prea multe, cei de la Implant Pentru Refuz mai ales fiind foarte suparati. Au fost insa cateva ritmuri care te faceau sa dai din cap.
Erau multi care nu prea stiau de ce se afla acolo si uitau cate un flacon sau pahar de plastic prin iarba.

Traseul acesta a fost mai mult unul de studiu al terenului, anul viitor Apusenii fiind tinta vacantei noastre. Sa fim doar sanatosi, ca de vazut avem ce vedea.