Roşca Marius-Traian » afara

Cum nu am mai vazut

Marius R. — Tue, 03 Jan 2012 13:48:56 +0000

Ce nu e asa evident in clip e faptul ca muzica se sincroniza la perfectie cu jocul de lumini.

Tin sa le multumesc din nou picioarelor mele

Marius R. — Fri, 30 Dec 2011 19:42:35 +0000

Pentru locurile in care m-au ajutat sa ajung in ultima vreme dar si pentru cateva locuri mai vechi de care imi amintesc cu drag. Si mai ales pentru ca inca ma mai tin.

Retezat, coborare de pe Peleaga

Spre Seaca Mare, schi de tura cu pieile de foca pentru schiurile de acasa. Dar romanul stie improviza.

Muntii Rodna, spre lacul Lala.

Prima tura in Retezat. Lacul Bucura.

Tura de inceput de iarna cu bicicleta spre Varful Retitis in Muntii Calimani. Piciorul cu care am calcat (din greseala) in parau si care era sa inghete la coborare. De la frig dar mai ales de la viteza.

Coborarea de pe Mont Blanc.

Un pui de somn in Germania, intr-o padurice de langa autostrada.

Pe un canal al Senei, Paris. Masa de amiaza cu peste, bagheta si bere.

Pe tramvaiul care se catara pana la 3187 din Saint Gervais, Franta, impreuna cu colegii de urcus.

Plaja din Worthing, Marea Britanie.

Picnic in Kensington Gardens, Londra.

Tura moto la Stonehenge.

O zi cu ceata

Marius R. — Tue, 11 Jan 2011 14:58:37 +0000

Dome si aparatul lui.

Tin sa le multumesc picioarelor mele

Marius R. — Tue, 16 Nov 2010 22:55:40 +0000

…pentru suportul pe care mi l-au oferit atâția ani și pentru locurile unde m-au dus, asta chiar dacă s-a întâmplat să le sabotez o dată sau de două ori cu substanțe etilice.

Retezat, Porțile închise.

Sibiu, în vizită la prieteni

Într-un tren jegos, undeva pe lângă Alba Iulia

Munții Apuseni, Vârful Scărița

Venezia

Groapa Rădăii, Mureș

Sala de sport din Dâmbul Pietros, Tîrgu/Mureș - campioni la fotbal de sală

Pe dealurile de lângă Cugir

Piatra Craiului, primul traseu de alpinism, Umerii Pietrei Craiului

Paris

Plaja din Sfântu Gheorghe

Retezat, Valea Pietrele

Tura de bicicleta spre cabana Prislop, in Muntii Sureanu

Mallaig, Scoția, luna de miere

Munții Rodnei, în cort lângă lacul Iezer

…și pentru că încă mă țin, va urma.

Sporturi de iarna

Marius R. — Thu, 28 Jan 2010 06:22:29 +0000

Pentru că şi iarna poţi trage o tură faină cu bicicleta la pădure. Mai greu, ce-i drept, dar se poate.

Nu e monociclu, desi pare

Cu puţin ajutor de la DubFX:

Pentru palmares

Marius R. — Thu, 17 Dec 2009 12:31:08 +0000

Am uitat de drumul acesta, mare defavor era să-mi facă memoria.

La noi în ţară am prins maxim 10%… sau poate 11% ?

Drumul e între Stoer şi Durness, Scoţia.

Vacanta 2009

Marius R. — Thu, 13 Aug 2009 21:51:32 +0000

A fost cam aşa: Tîrgu-Mureş – Timişoara – (pauză de bere) - Belgrad – Tuzla – Kladanj – (pauză pentru reparat pana unui coechipier) – Sarajevo – Dubrovnik – (pauză pentru culturalizare şi scăldat) – Split – Zadar – Rijeka – Pula – Trieste – Udine – Tolmezzo – (pauză condiţii meteo nefavorabile) – GrossGlockner – Salzburg – Graz – Balatonlelle – Szeged – Arad – Timişoara – (scurtă pauză pentru prezentat organelor de poliţie actele în urma unei depăşiri pe linie continuă – fară urmări, din fericire mai sunt şi poliţai de treabă) – Tîrgu-Mureş.

Dacă va fi timp vor fi şi câteva descrieri. Dacă va fi mai mult timp vor fi şi câteva “poveşti pescăreşti”.

Ah, Scotia… (I)

Marius R. — Wed, 22 Oct 2008 17:36:03 +0000

Dupa cum probabil ati aflat, pentru ca lumea vorbeste, doamna care ma completeaza (pe bune, avem si dovada stiintifica, vezi aici) si cu mine ne-am “luat”. “Unit destinele” cum ar spune unii mai romantici amatori de clisee fumate.
Nu pun poze, nu vreau sa va plictisesc, a fost fain, ati fost probabil pe acolo – asta cu referire la cei 3 cititori ai blogului.

Luna de miere va ocupa randurile de mai jos, o luna comprimata in doua saptamani, ca de’, ce sa-i faci, genetica nu ne-a combinat pe niciunul cu o familie de bancheri.
La fel cum o calatorie de o mie de mile incepe cu un singur pas, la fel si drumetia pe taramurile scotiene a inceput cu o dorinta comuna – aceea de a vedea aceasta tara. Unul dintre putinele lucruri pe care le avem in comun. De fapt l-am avut, el s-a consumat. Ma tem pentru casnicia noastra
Pas cu pas am gasit un avion ieftin, am gasit cazare, transport si nu in ultimul rand am gasit-o pe Carmen care a avut bunavointa sa ne ajute din experienta ei scotiana. Multumim Carmen!

A treia zi dupa nunta am plecat cu bolidul spre Cluj. De acolo cu cu Wizz-ul pana in Londra, de acolo cu EasyJet-ul pana in Edinburgh. Pe avionul din urma se citea de la o posta ca suntem turisti – eram singurii imbracati in culori deschise iar persoana mea intr-o superba pereche de pantaloni scurti. Pantaloni care nu i-am mai purtat dupa aeroport, acolo temperatura medie intarzicand asemenea manifestari teribiliste. Sau cel putin asa credeam. Ca o confirmare ca nu am gresit tara au aparut si domnii imbracati in port national – celebrul kilt scotian. Ca sa anticipez o concluzie de-a noastra, pentru ca sunt siguri ca meditati la marele mister scotian (nu, nu ma refer la Nessie), oamenii astia nu poarta nimic pe dedesubtul kiltului. Va garantez. Sunt prea mandrii sa o faca.
Sosirea noastra a fost de prost augur pentru un nene taxator care a fost izbit in fata noastra de un double-decker, alegandu-se cu o mana rupta. Ne-am negat vita nobila romaneasca si am predat colegei lui cateva monede gasite pe jos, in drum spre celalalt autobus.
Se pare ca postul acesta se va lungi, pregatiti-va sufleteste sau opriti-va acum din citit. Se va lungi, chiar daca in spatele meu cineva incearca sa-mi distruga sistematic nervii cu rontait de salata de telina (bleah ).

Capitolul I – Edinburgh

Capitala mandrei tari, oras cu iz medieval, mai ales din pricina edificiilor si a castelului care-l domina. Apropo, am vizitat castelul, ca om care are cetate medievala in centrul orasului nu mi s-a parut ca a meritat… insa in rest superb orasul. Are un parc gigantic chiar in inima, nenumarate terenuri de golf, oameni prietenosi, transport in comun ieftin si multe, multe atractii turistice. Veveritele, iepurii de camp, gastele salbatice vulpile si lebedele alearga libere prin parcuri…

Nu exista praf. Nu ca l-ar curata sau ascunde sub pres, nu exista si pace! Ploaia e ceva normal, un fenomen tratat cu ignoranta. Domni in costum poarta fara jena ghiozdane sportive si tot fara jena se deplaseaza cu bicicleta. Dame in varsta fac jogging si copii stau pe jos in muzee si magazine. Enumerarea diferentelelor fata de poporul mioritic ar putea continua, insa nu vreau sa par un copil entuziasmat de prima lui vizita in satul vecin.
Ne-am invartit doua zile apoi inca una si tot nu am reusit sa vedem nici macar jumatate din ce merita vazut. Poate data viitoare.

Edinburgh a fost un inceput minunat pentru o luna de miere de doua saptamani ce avea sa se dovedeasca la fel de frumoasa. Va urma (pana la urma nu e asa lung postul, va fi pe mai multe capitole).

Chiar daca in cazul de fata o imagine nu inlocuieste o mie de cuvinte, iata cateva:

Filme:

Si sa nu uit, iarba e muuult mai verde acolo.

Retrospectiva: Londra

Marius R. — Mon, 21 Apr 2008 06:53:35 +0000

Londra e o metropola care te face sa te simti anonim, un muzeu gigantic populat de reprezentanti ai tuturor natiilor si turisti. Si spun ca te face sa te simti anonim spre diferenta de Bucurestiul nostru care te face sa te simti mic, cel putin asa vad eu o paralela intre cele doua metropole. Comparatiile insa se opresc aici.

Am ramas dependenti de Londra, ceea ce nu credeam niciunul ca se va intampla. Monumentele atat de obosite cu care m-am obisnuit pe copertile manualelor de engleza m-au impresionat atunci cand le-am vazut. Din nou, nici asta nu credeam ca se va intampla. E o alta viata acolo, un alt nivel de trai si o alta atitudine.

Ar fi prea multe de scris, nu pot decat sa va recomand cu caldura o vizita. Da, si samosa indienilor, umbrela, IMAX-ul, Soho si Chinatown seara, day travel cardul, puburile si Guinessul, plimbarile pe jos, fish’n'chips, Big Ben, Tamisa, piata din Oxford, ceaiul negru, autobusurile cu etaj… si ar mai fi o gramada. Cam o luna ar fi de explorat si nu e sigur ca ati vazut tot ce e interesant.

Poze mai reusite aici, altele cu comentarii mai jos:

Deasupra Canalului Manecii

Soho-ul noaptea

Tower Bridge, vazut de pe Millenium Bridge

Tower Bridge. Nu chiar asa impresionant.

Coloana lui Nelson. Oamenii ce se vad sunt turisti, o zi normala de luni.

National Gallery, Trafalgar Square.

Spice of Life din Soho

Tamisa, in fata galeriilor Tate Modern

Crapatura din Tate Modern. Galeriile astea vi le recomand doar daca vreti neaparat sa vedeti o opera de-a lui Picasso, sunteti student la arte sau snob.

Veverita din Oxford. Plin de asemenea oratanii, de altfel foarte prietenoase cu turistii generosi.

Vedere de langa Observatorul din Oxford.

Emisfera estica si emisfera nordica. Plus bocancii ce au vazut muntii Romaniei.

Moda londoneza, blugii pana sub fund.

Partea productiva a Londrei, un oras in care foarte putina lume locuieste, insa in care lucreaza pe timpul zilei milioane de oameni.

Science Museum, replica 1 la 1 a modulului cu care s-a aterizat pe luna. Impresionant muzeul acesta, mai ales daca e genul tau.

Dupa ce am hranit porumbeii am vazut semne care ne avertizau ca o asemenea fapta ne-ar fi putut costa 500 de lire.

Schimbarea garzii – un eveiment grosolan supraapreciat.

National Museum. Ca sa vedeti cam cate artefacte au furat/adunat/colectionat englezii de-a lungul timpului.

Scrisul lui Mozart, British Library.

Timbre romanesti, British Library

Conferinta in British Library. Pe acolo lumea sta pe jos fara menajamente, probabil si datorita faptului ca nu este praf. Nu ca ar aspira ei strazile, pur si simplu nu este.

London Eye

Big Ben. Impresionant.

Asa arata o gara din Londra.

O masina de politie din Londra.

Cam asa arata zonele rezidentiale din jurul Londrei. Majoritatea trase la indigo.

Retrospectiva: Scaunul Domnului

Marius R. — Sun, 13 Apr 2008 14:50:48 +0000

Scaunul Domnului e un traseu de o zi in care as putea sa ma fac ghid. Fiind aproape de Tg-Mures, e tinta perfecta pentru o zi de plimbare. L-am urcat pe mai multe parti, tot asa l-am si coborat, deci daca aveti nevoie de cineva sa va ghideze cativa prieteni straini… acum stiti unde sa apelati. Pot inventa pe loc legende si povesti despre unele zone, pentru a colora drumetia.

Totusi, doar la finele anului trecut (de fapt chiar in ultima zi a anului trecut) am reusit sa-l urc iarna. Am mai avut o tentativa impreuna cu Silviu acu’ ceva vreme dar a esuat lamentabil, cu noi invinsi de zapada pana-n gat. De data asta insa am prins o vreme superba, cu o patura de nori sub noi si cararea prin nameti facuta de altii.

Cu ocazia acestei drumetii mi-am dat seama si de o conspiratie a padurarilor romani, una prin care acestia hranesc jivinele iarna. E un zvon lansat de ei conform caruia ursii hiberneaza iarna. Adica “mergeti linistiti, cum sa fie ursi, doar iarna se ascund in barlog, pana primavara”. Si uite asa, turistul nestiutor pleaca la drum, fara sa se astepte la Mos Martin, care dupa ce il inhata bate palma cu padurarul si bifeaza inca unul pe lista. Da, da, asa e. Mi-am dat seama dupa repetatele urme in zapada lasate de ursi, care existau in abundenta. Ba chiar la un moment-dat, alaturi de urmele de urs mi s-a parut ca am vazut si unele de padurar. Va zic eu, astia sunt intelesi.

Toate ca toate, traseul e unul fain, poate plictisitor pe alocuri, insa rasplata e pe masura. Foarte bun pentru montagnarzii incepatori sau pentru cei care trebuie sa fie convinsi ca muntele e un loc minunat.

O incheiere foarte faina a anului 2007, am intrat cu ochii clatiti in 2008.

Unele poze mai reusite aici.